Ea nu-l mai vazuse de opt luni.

Il visase de patru ori. De fiecare data, el nu spunea nimic. Doar o privea. Cu ochii aceia reci si blanzi in acelasi timp.

Il ura pentru calmul lui. Si pentru felul in care o dezbraca doar dintr-o privire.

Il sunase la 2:14 noaptea.

Vocea ei era goala.

- Esti treaz?

- Da.

- Vin.

Cand a intrat, nu l-a privit. A lasat geanta jos. A tras perdeaua. S-a asezat pe canapea si a stat acolo.

Minute intregi.

El a aprins o tigara. S-a asezat pe fotoliu.

Fara sa vorbeasca. Doar o privea.

Ea si-a scos bluza. Incet. Fara sa mimeze nimic.

Apoi fusta.

Apoi lenjeria.

A ramas complet goala.

Parul desfacut. Pielea palida, dar fierbinte.

Privirea ei dreapta, ucigatoare.

- Nu ma atinge inca, a spus.

- N-am de gand.

- Vreau sa fii acolo. Sa vezi.

- Te vad.

Ea si-a trecut mainile peste corp. Incet. Apoi si-a lasat palma pe piept. Pe abdomen. Intre coapse.

Ochii lui n-au clipit.

Nu era despre excitatie. Era despre control. Despre arsura lenta dintre doua tacute.

- Vino acum, a zis ea.

- Asa?

- Asa.

El s-a ridicat. Si-a dat jos tricoul. Pantalonii.

Nu s-au sarutat. Nici macar o atingere, pana cand el a fost in ea.

A intrat lent, apasat.

Ea si-a incolacit picioarele in jurul taliei lui.

Gura ei era usor deschisa, dar nu scotea niciun sunet.

Nu erau miscari ritmice. Era o lupta tacuta.

Ea strangea din dinti. Il privea fix.

El o strabatea adanc, rar, ca si cum voia sa o impinga in afara lumii.

Cand ea a venit, a inchis ochii pentru prima data.

Corpul i s-a arcuit. Nu a gemut. A tremurat.

Totul era in respiratia taiata.

El a venit imediat dupa. Cu o miscare adanca si grea. A ramas in ea.

Ea si-a trecut mana peste fata lui.

- Nu mai vorbi, a zis.

- N-am zis nimic.

- Stiu. Tocmai de aia ai venit.

Au adormit in liniste. Dezbracati, transpirati, separati.

Nu s-au tinut in brate.

Dar nici nu s-au atins altfel de atunci.