Mall-ul era aglomerat, dar cabina era mica, inchisa, stransa. El statea in fata oglinzii, cu camasa descheiata pe jumatate, cand ea a intrat fara sa bata si a incuiat usa in urma ei. Si-a lipit spatele de usa si a inchis ochii pentru o secunda.

- Nu mai pot, a spus. Daca nu te ating acum, o sa innebunesc.

El n-a raspuns. Doar a intins bratul si a tras-o spre el. S-a lipit de corpul lui ca si cum era facut sa o tina, sa o umple, sa o rupa in doua. Sarutul n-a fost tandru. A fost brutal. Umed. Plin de gura, de limba, de dorinta stransa pana la limita.

Ea si-a ridicat rochia scurta, i-a luat mana si i-a dus-o intre coapse.

- Uita-te cat de uda sunt pentru tine.

Degetele lui au atins dantela subtire, lipita complet de piele. Tremura. Nu de frica. De pofta.

- N-avem timp, a zis el.

- Atunci fa-o repede. Fa-o acum.

S-a intors cu spatele si s-a sprijinit de oglinda. El i-a dat lenjeria la o parte si si-a deschis fermoarul cu miscari grabite, tensionate. A intrat in ea fara sa astepte, fara preludiu, fara avertisment. Adanc. Ea si-a muscat mana ca sa nu tipe. Corpul ei a fost cuprins de un val de caldura instant. Pielea ei lovea in oglinda la fiecare miscare. Oglinda se aburea, iar sunetele pielii ude se topeau cu muzica slaba din magazin.

- Daca se aude…

- Atunci fa sa merite.

El tragea de soldurile ei, apasand in ea cu miscari adanci, grele. Ea isi sprijinea fruntea de sticla si ofta prin dinti. "Nu te opri… nu te opri…". A simtit-o cum se strange pe el si cum tremura din tot corpul. Apoi a venit si el, apasat, infundat, cu respiratia taiata si fruntea in spatele ei.

Linistea de dupa era grea. Respirasera ca dupa o fuga. Ea s-a intors, rochia inca ridicata, parul vraiste, rujul intins.

- Cabina 4… o sa ramana cu urme.

- Ca si tine.

Apoi a deschis usa usor si a iesit. Fara sa se uite inapoi.