Caloriferul rece
Camera era mica si prea calda pentru luna aceea. Un calorifer rece ocupa coltul, ironic, ca un martor inutil. Ea statea pe marginea patului, cu spatele drept, fumand fara graba. Gestul ei avea ceva deliberat, aproape sfidator. Nu incerca sa fie seducatoare. Era.
Am ramas in picioare cateva secunde, uitandu-ma la ea ca si cum as fi incercat sa-mi amintesc de ce inca mai cred in ordine si explicatii. Pielea ei avea o stralucire discreta, nu de la lumina, si de la faptul ca era complet prezenta in corpul ei. Asta m-a deranjat si m-a atras in acelasi timp.
- Nu te grabi, a spus.
Nu era o invitatie. Era o constatare.
M-am apropiat incet. Nu voiam sa stric ritmul. In genul asta de momente, ritmul e totul. Mana mea a ajuns pe spatele ei, directa, fara poezie. Am simtit imediat reactia. Nu zgomotoasa. Nu teatrala. Doar acea incordare mica, profunda, care spune ca ai atins exact unde trebuia.
Ea a tras fumul in piept si l-a eliberat lent, ca si cum ar fi masurat timpul. Am inteles atunci ca nu ma aflam intr-o scena romantica. Era ceva mai curat. Mai crud. Dorinta nu cere permisiune, dar nici nu se repezea. Era constienta de sine.
Apropierea noastra nu avea nevoie de justificare. Pielea vorbea mai clar decat mintea. Atingerile erau ferme, calculate, fara sentimentalism. Simteam cum controlul meu obisnuit se dizolva si nu faceam nimic sa-l salvez. Era o usurare in asta.
Ea s-a ridicat incet si s-a intors spre mine. Privirea ei nu cauta confirmare. Era juba acolo. Am simtit atunci ceva rar: nu dorinta de a poseda, si dorinta de a ramane exact in acel moment, fara sa-l explic, fara sa-l murdaresc cu intentii.
Cand ne-am oprit, nu a fost pentru ca se terminase ceva. A fost pentru ca intensitatea ajunsese exact unde trebuia. Aerul era greu, respiratia lenta, pielea inca vie. Nu promisiuni. Nu planuri. Doar acea stare limpede de a fi fost complet sincer cu propriul corp.
Am plecat fara sa spun nimic. Ea a ramas pe marginea patului, fumand din nou, ca si cum nimic nu se schimbase. Dar stiam amandoi ca nu era adevarat.
Unele intalniri nu te urmeaza. Te modifica. Si asta e suficient.