Ploua. O seara de vineri, tarziu. Orasul era ud si rece. Dar in holul hotelului, totul pulsa a cald, a lumina, a promisiune. Ea a intrat prima. Rochie rosie, scurta. Parul lasat, usor ciufulit. Privirea calma, dar cu o doza clara de pericol. Cand a trecut pe langa el, in drumul spre lift, nu i-a spus nimic. Doar i-a strecurat cheia camerei in buzunar. Apoi a urcat.

Camera 514. A intrat. Aerul era parfumat, lumina difuza. Ea era in fata ferestrei, in lenjerie neagra, din dantela fina, picioarele goale pe podeaua rece. S-a intors incet, l-a privit lung si i-a spus: "Nu avem timp pentru vorbe". Apoi s-a apropiat de el. L-a tras de cravata. Cu o singura mana. A fost gestul care a rupt tot.

L-a sarutat brutal. A gustat din el cu o pofta clara, nerabdatoare. Mainile i-au desfacut nasturii de la camasa ca si cum ar fi fost detalii neimportante. L-a impins cu spatele de perete, si-a apasat coapsele de ale lui, sopindu-i la ureche: "Astazi te vreau tacut. Fierbinte. Umil".

A cazut in genunchi in fata lui. Nu s-a uitat in sus. Doar a deschis fermoarul. A coborat tot. Cu gura. Cu limba. Cu o delicatete aproape cruda. Nu a facut-o pentru el. A facut-o pentru control. Pentru placerea de a-l vedea tremurand.

Apoi s-a ridicat. A muscat de umar. L-a dezbracat complet, piesa cu piesa, lasandu-l vulnerabil, expus, dar flamand. "Pune-te in genunchi", a zis. A facut-o. A tras-o peste el, i-a apucat soldurile, si-a lipit buzele de interiorul coapsei ei, urcand incet, cu gura larg deschisa. Fiecare atingere era precisa. Controlata. Fara graba. Doar presiune. Doar intensitate.

Ea gemea. Nu tare. Ci adanc. Un geamat care venea din stomac, care il facea sa-si infinga si mai tare mainile in carnea ei. Ii simtea gustul, ii simtea miscarile. Cand a simtit ca nu mai rezista, ea s-a tras usor, si-a asezat palma pe pieptul lui si a impins: "Intinde-te".

S-a urcat deasupra lui. L-a luat cu totul. Cu miscari lente, aproape dureroase de intense. Si-a arcuit spatele, si-a lasat capul pe spate, a respirat sacadat. Il conducea ca pe o piesa muzicala. Il tragea de maini, de gat, il tinea in ea adanc, pana cand amandoi tremurau.

El i-a prins sanii cu palmele si i-a sarutat gatul. Ea a gemut scurt, l-a impins pe spate si a accelerat. Sunetele corpurilor, ale pielii ude, ale geamatelor inabusite umpleau camera. Luminile orasului intrau prin perdea. La final, ea s-a lasat peste el. Transpirata, cu inima batand violent in piept. "De fiecare data va fi altfel", a zis. "Dar niciodata mai putin".

El n-a raspuns. O privea. Inca tremura. Mai tarziu, cand s-a ridicat si s-a dus la baie, a lasat usa intredeschisa. L-a lasat sa o vada. Sa o priveasca cum isi trece prosopul pe coapse. Cum isi prinde parul. Cum isi reapuca controlul. La iesire, a aruncat cheia card pe noptiera si a zis: "Data viitoare, tu comanzi". Si a plecat.