Camera fără ieșire
S-au intalnit intr-o camera mica, cu pereti albi si o fereastra care nu se deschidea. Nu era inchisa cu cheia. Pur si simplu nu se deschidea. Ca multe lucruri intre ei.
El o iubea. Sau asa spunea. Ea il privea de parca voia sa creada, dar nu voia sa plateasca pretul. Intre ei nu era lipsa de sentiment. Era exces de constiinta.
"De ce ai venit?" l-a intrebat ea.
"Pentru ca sunt liber", a raspuns el.
Ea a zambit usor. "Nu. Ai venit pentru ca nu suporti ideea ca eu as putea trai fara tine."
Tacerea a ramas intre ei, asezata pe masa ca un obiect greu. El ar fi vrut sa o atinga. Sa-i spuna ceva simplu, omenesc. Dar fiecare gest devenea o declaratie. Fiecare cuvant, o alegere.
El stia ca iubirea nu e un destin. Nu e o forta care te ia pe sus. E o decizie repetata. In fiecare zi. Si el voia sa o aleaga. Dar voia, in acelasi timp, sa fie ales. Fara conditii. Fara teama.
"Spune-mi ce vrei", a zis el.
"Sa nu ma faci responsabila pentru fericirea ta."
Replica a cazut curat. Fara ura. Fara drama teatrala. Doar adevar.
El a inteles atunci ca o iubea nu pentru cine era ea, si pentru cine devenea el langa ea. Iar asta era o forma subtila de egoism. O transformase in oglinda. Iar ea refuza sa fie oglinda cuiva.
"Daca plec, vei suferi?" a intrebat el.
"Da."
"Si atunci de ce nu raman?"
"Pentru ca nu vreau sa ramai din frica."
El s-a ridicat. A mers pana la fereastra care nu se deschidea. A incercat manerul. Degeaba. A zambit amar.
Nu exista iesire usoara. Nici din camera, nici din ei insisi.
A inteles ceva simplu si greu in acelasi timp. Dragostea nu scuteste de libertate. Dimpotriva, o face mai vizibila. Iar libertatea inseamna sa pleci cand ai putea ramane si sa ramai cand ai putea fugi.
El a ales sa plece.
Nu pentru ca n-o iubea. Si pentru ca o iubea suficient incat sa nu o transforme in inchisoare. Iar ea a ramas singura in camera, libera si nefericita.
Niciunul nu a fost victima. Niciunul nu a fost erou. Doar doi oameni care au inteles prea bine ca iubirea nu anuleaza responsabilitatea. Si ca uneori, cea mai sincera forma de dragoste este renuntarea.