Când aerul devine piele
Seara cazuse peste camera ca o perdea grea. Nu era intuneric complet, si o lumina calda, joasa, care facea totul mai lent. Ea statea sprijinita de perete, desculta, simtind podeaua rece sub talpi. Contrastul o facea mai constienta de corpul ei, de respiratia care devenea tot mai adanca.
El s-a apropiat fara zgomot. Nu brusc. Nu teatral. Doar inevitabil. Distanta dintre ei s-a micsorat pana cand aerul a inceput sa para dens, incarcat de ceva ce nu mai avea nevoie de nume.
Privirea lui a coborat lent, fara rusine, fara graba. Atentia aceea i-a aprins pielea mai tare decat orice atingere. Simtea cum dorinta incepe sa se adune din interior, concentrata, limpede. Nu era o izbucnire. Era o crestere constanta.
Mana lui s-a ridicat si s-a oprit la cativa centimetri de pielea ei. Spatiul acela minuscul a fost aproape insuportabil. Pielea ei reactiona deja, devenind mai sensibila, mai atenta. A inchis ochii pentru o clipa, doar ca sa simta mai clar.
Cand atingerea a venit, a fost lenta si sigura. O presiune care nu cauta sa ia, si sa deschida. Un fior i-a strabatut spatele, coborand adanc. Respiratia i s-a rupt pentru o secunda, apoi a revenit mai grea, mai calda.
El s-a apropiat complet. Corpurile lor aproape se atingeau, dar nu pe deplin. Amanarea era deliberata. Fiecare milimetru de spatiu ramas devenea o tensiune electrica. Ea simtea cum dorinta ii urca in valuri lente, concentrandu-se, devenind aproape dureroasa prin intensitate.
Si-a dus mana pe pieptul lui, direct, fara ezitare. Sub palma simtea ritmul constant, tensiunea tinuta cu efort. Acel contact a adancit totul. Nu mai era doar excitare. Era constiinta pura a faptului ca este dorita si ca isi doreste.
Buzele lor s-au apropiat lent, oprindu-se exact inainte de contact. Respiratia comuna devenea fierbinte. In acel spatiu infim, excitarea atinsese punctul in care corpul cere si mintea nu mai are nimic de adaugat.
Cand s-au atins in sfarsit, nu a fost o explozie, si o cedare profunda. Intensitatea nu s-a risipit. S-a concentrat. S-a asezat adanc, lasand in urma o vibratie calda, stabila.
Au ramas aproape, cu fruntile sprijinite una de alta, respirand acelasi aer, simtind cum dorinta se transforma in liniste buna.
Si pentru o clipa lunga, nu a mai existat nimic in afara pielii si a respiratiei.