El era deja acolo cand ea a intrat. Nu a spus nimic. Doar a ridicat privirea, exact cat sa o faca sa incetineasca.

Usa s-a inchis in urma ei cu un sunet mic. A ramas sprijinita de ea pentru o clipa, de parca voia sa simta ca nu mai are unde pleca.

- Ai ajuns inaintea mea, a spus ea.

- De data asta.

A facut un pas spre el. Apoi s-a oprit. Nu pentru ca ezita, ci pentru ca voia sa prelungeasca momentul. El a observat si nu a intervenit.

- De ce nu vii? a intrebat ea.

- Pentru ca imi place cum te apropii.

A zambit. Un zambet scurt, sincer. A mai facut un pas. Acum era suficient de aproape incat sa-i simta respiratia.

El a ridicat mana si i-a atins obrazul. Fara graba. Degetele lui au ramas o clipa acolo, ca si cum ar fi verificat ceva ce stia deja. Ea si-a inchis ochii pentru o secunda.

- Mereu incepi asa, a murmurat.

- Pentru ca nu ma grabesc.

Sarutul a venit incet. Aproape ca o ezitare. Apoi s-a adancit, fara sa devina brutal. Ea i-a raspuns imediat, apropiindu-se complet de el.

Mainile ei au urcat pe spatele lui. Ale lui au coborat pe talia ei. Nu era nicio ezitare acum. A impins-o usor spre perete. Nu cu forta, ci cu o siguranta linistita. Ea s-a sprijinit de el si a ras incet.

- Aici te recunosc.

- Atunci nu mai pleca.

Sarutarile au coborat lent pe gatul ei. Ea si-a inclinat capul si l-a tinut aproape. Respiratia ei devenea tot mai grea, mai adanca.

Cand au ajuns pe pat, nimic nu a parut grabit. Totul s-a intamplat intr-un ritm care le apartinea.

Dupa, au ramas nemiscati. Ea cu capul pe pieptul lui. El privind tavanul, dar fara sa gandeasca nimic clar.

- De fiecare data e la fel, a spus ea incet.

- Nu chiar.

Ea a ridicat privirea.

- Ce e diferit?

El a zambit slab.

- Ca de fiecare data pare prima.

Ea nu a raspuns. Doar s-a apropiat mai mult.

Si pentru o vreme, nu a mai existat nimic intre ei. Nici distanta, nici graba. Doar linistea aceea care vine dupa.