Cand ai plecat, cerul era gri si vantul mirosea a frunze ude. N-am spus nimic. Stiam ca daca as fi spus ceva, as fi ramas blocat acolo, intre ce a fost si ce nu mai putea fi. In urma ta, usa s-a inchis lin, ca o promisiune care se rupe fara zgomot. M-am uitat la maner, la usa, la nimic. Acolo ramanea forma ta, absenta ta, aerul pe care il respirai.

In zilele care au urmat, am continuat sa traiesc in acelasi loc, printre aceleasi lucruri. Fiecare colt al camerei te pastra, dar in felul acela dureros in care amintirile nu mai apartin celor care le-au trait, ci celor care au pierdut. Cafeaua avea gust de regret. Lumina diminetii, de vina. Iar ploaia parea sa stie ceva ce eu refuzam sa inteleg.

Unii oameni iubesc ca sa se salveze. Eu te-am iubit ca sa ma pierd. Mi se parea nedrept sa te aduc in lumea mea, asa cum era: neterminata, plina de ezitari, de vise prea vechi. Tu erai lumina ordonata a lucrurilor simple, eu eram umbra care le confunda. Te-am lasat sa pleci pentru ca am inteles prea tarziu ca iubirea nu e posesie. E un miracol care cere curaj, nu promisiuni.

Timpul a trecut. L-am masurat nu in zile, ci in amintiri care se estompeaza. Fiecare an fara tine e o fotografie arsa la margine. Uneori cred ca te-am inventat. Alteori, ca n-am fost niciodata mai viu decat atunci cand am incetat sa te am.

Intr-o zi, te-am vazut. Nu m-ai observat... sau poate ai ales sa nu o faci. Mergeai incet, cu acelasi pas sigur, purtand in privire o liniste care m-a sfasiat. Era linistea celui care a iubit si a trait mai departe. Atunci am inteles: nu te pierdusem. Te lasasem sa devii cineva care nu mai avea nevoie de mine.

Seara, cand am ajuns acasa, ploua din nou. M-am asezat la fereastra si, pentru prima data dupa mult timp, nu m-am mai gandit la ce ar fi putut fi. Ci la ce a fost. Si la cat de rar e sa iubesti cu adevarat, chiar si o singura data. Unii spun ca dragostea pierduta e o rana. Eu cred ca e o dovada. Dovada ca am simtit atat de mult incat intre noi n-a mai ramas loc pentru nimic altceva. Si cand ploua, inca aud pasii tai pe drum. Dar nu mai doare. Doar ploua.