Era duminica dupa-amiaza. Satul parea gol, pentru ca toata lumea dormea. Mergeam cu bicicleta pe ulita, incet. O vad iesind pe poarta cu o matura in mana.

Ma opresc fara sa spun nimic. Ea se sprijina de gard si ma intreaba unde merg. Ridic din umeri. "Nicaieri." Ea zambeste si spune ca vine si ea pana la capatul ulitei.

Mergem unul langa altul, eu pe bicicleta, ea pe jos. Vorbim rar. Mai mult ne uitam la drum. La capat, ea se intoarce spre casa. Inainte sa plece, ma prinde de mana pentru o secunda. Apoi intra pe poarta de parca nu s-a intamplat nimic.