Pe o banca in parc, un batran hranea porumbeii. Eu stateam la celalalt capat al bancii si beam cafea dintr-un pahar de carton.

Batranul arunca firimituri si spune, fara sa se uite la mine.

- Porumbeii sunt politicosi.

Il privesc.

- Cum asa?

Ridica din umeri.

- Nu cer mult. Si cand le dai ceva, nu pun intrebari.

Tacem cateva secunde.

Apoi adauga...

- Oamenii sunt mai complicati.

Un porumbel se apropie foarte mult de pantoful lui. Batranul zambeste si ii arunca ultima firimitura.

- Dar macar ei pleaca repede daca nu mai ai nimic.

Se ridica incet si pleaca pe alee. Porumbeii raman in urma, confuzi pentru cateva secunde, apoi se imprastie. Parcul revine la linistea lui obisnuita.