Am găsit harta într-un sertar pe care nu-l mai deschisesem de ani. Nu știu cum ajunsese acolo. Era împăturită cu grijă, desenată cu creionul, fără nume de străzi. Doar linii subțiri și câteva puncte marcate cu cercuri mici.
Pe spate scria: "Se folosește după ora 23:40.”
În noaptea aceea, la 23:40 fix, am ieșit din casă cu harta în buzunar. Orașul părea normal la prima vedere. Apoi am observat prima stradă care nu exista în timpul zilei. Se deschidea între o farmacie și un magazin de haine, îngustă și slab luminată.
Ea stătea la capătul ei, sprijinită de un stâlp.
- Ai găsit harta, a spus.
Nu era o întrebare.
- E a ta? am întrebat.
- E a noastră. Doar că nu știai încă.
Mi-a explicat că unele străzi apar doar noaptea pentru cei care au ratat ceva important în timpul zilei. Nu duc la locuri spectaculoase. Duc la versiuni ușor diferite ale lucrurilor.
...
Am înțeles că unele iubiri nu sunt despre a găsi altă stradă, si despre a merge pe aceeași, fără să mai cauți ieșiri ascunse.