Intr-o lume in care multi vorbeau mult si spuneau putin, ea invatase sa pretuiasca linistea. Nu pentru ca nu ar fi avut ce spune, si pentru ca stia cat de rar este sa fii ascultat cu adevarat.

Nu se grabea in nimic. Nici in judecati, nici in prietenii, si cu atat mai putin in dragoste. Vazuse destule promisiuni grabite care nu duceau nicaieri, incat sa creada ca lucrurile care conteaza au nevoie de timp.

Pe el nu l-a remarcat imediat.

Era acolo, in acelasi cerc de oameni, participand la aceleasi intalniri, dar fara sa incerce sa iasa in evidenta. Daca cineva i-ar fi intrebat pe ceilalti despre el, probabil ar fi spus ca este politicos, poate chiar placut, dar nimic iesit din comun.

Si totusi, intr-o zi, aproape fara sa-si dea seama, au ajuns sa vorbeasca.

Nu a fost o conversatie impresionanta. Au discutat despre lucruri obisnuite, despre vreme, despre carti, despre cat de aglomerate pot deveni uneori zilele fara un motiv anume.

Dar a fost suficient.

Pentru ca, pentru prima data dupa mult timp, ea a simtit ca nu trebuie sa-si aleaga cu grija fiecare cuvant.

In zilele care au urmat, acea conversatie s-a transformat intr-un obicei. Nu zilnic, nu cu insistenta, ci natural. Ca si cum ar fi fost firesc sa continue sa vorbeasca.

Au inceput sa se plimbe impreuna. La inceput din intamplare, apoi din obisnuinta.

Nu era nimic grabit intre ei. Niciun gest exagerat, nicio declaratie pripita.

Dar exista o atentie constanta.

El isi amintea lucruri mici pe care ea le spusese in treacat. Ea observa tacerile lui si le intelegea fara sa ceara explicatii.

Intr-o zi, dupa o plimbare mai lunga decat de obicei, s-au oprit fara sa-si dea seama ca ajunsesera la capatul drumului.

Era liniste.

Nu acea liniste stanjenitoare care cere sa fie umpluta, si una care parea suficienta.

El a vorbit primul.

- Nu stiu cand s-a intamplat, a spus incet, dar cred ca am inceput sa astept aceste momente mai mult decat orice altceva.

Ea nu a raspuns imediat.

Pentru ca adevarul era ca simtea acelasi lucru.

- Si eu, a spus in cele din urma.

Nu a fost nevoie de mai mult.

Nici de explicatii, nici de promisiuni elaborate.

Pentru ca uneori dragostea nu incepe cu emotii coplesitoare.

Incepe cu liniste.

Cu siguranta ca langa acea persoana poti fi exact asa cum esti.

Iar in acea zi, fara planuri si fara declaratii grandioase, au inteles amandoi acelasi lucru: ca gasisera nu doar pe cineva pe care il plac, si pe cineva fara de care viata ar fi devenit, in mod neasteptat, mai goala.

Si astfel, fara graba, dar cu o siguranta tot mai clara, au ales sa ramana impreuna.

Iar acesta a fost inceputul unui sfarsit fericit.