Liniste si zgomot

Povestea 151

Era joi. Ploua. Din nou.

Ea a intrat in apartamentul lui fara sa spuna nimic. Isi scosese haina lunga si purta doar o camasa alba. Udata partial. Sutienul se vedea. Sau poate nu-l avea. Nu conta.

El bea ceva. Nu si-a intors capul.

- Inchide usa, a spus.

Ea a inchis.

Au facut sex pe podeaua rece, intre doua scaune scumpe si un tablou fara sens.

El n-a sarutat-o. Ea n-a cerut. Si-a dat jos camasa fara sa-l priveasca. Si-a tras chilotii in jos incet.

El a venit peste ea. A intrat direct. Fara introducere. Fara cuvinte.

Respirau greu. Era dur. Simplu.

Ea gemea fara sunet. Doar cu ochii inchisi.

El se sprijinea cu o mana de gatul ei. Nu strangea. Doar tinea. Ca un gest de avertisment.

Mobila scartaia. Pielea pe piele suna mecanic, ritmic.

Nu era intimitate. Era altceva.

Gol.

Cand a terminat, a ramas peste ea. Ea se uita la tavan.

- Te gandesti la el? a intrebat el.

- Nu.

Pauza.

- Te-ai gandit?

- Da. Inainte.

El s-a ridicat si si-a aprins o tigara. I-a dat si ei.

Au fumat goi. In tacerile alea late.

Ea a zis.

- Nu stiu daca-mi place ce facem.

- Nici eu, a raspuns. Si-a zambit ironic.

Dar ea s-a intors si l-a tras din nou peste ea.

Pentru ca nu era despre placere. Era despre liniste. Era despre zgomotul care dispare pentru cateva minute.

Pe pielea ei era rece.

Pe sufletul lor... nimic.

Si totusi, o faceau din nou.