Interior. Ora 21:44. Loft cu geamuri mari si perdele trase. Lumina calda. Ploua afara. Pe fundal se aude o piesa jazz veche, aproape soptita. Ea e deja acolo, pe canapea. Poarta o camasa larga, alba, nimic pe dedesubt. Isi bea vinul incet, cu picioarele goale trase sub ea. Il asteapta.

El intra. Inchide usa fara zgomot. Ploua pe jacheta lui. O lasa jos. Niciun cuvant. Doar o privire lunga. Tensionata.

Ea se ridica. Nu zice nimic. Se apropie. Il atinge pe maxilar cu varful degetului. Il mangaie incet, apoi ii descheie primul nasture de la camasa. Doar unul.

El prinde mana ei si o duce la buze. O saruta lent, pe partea interioara a incheieturii. Apoi, fara avertisment, o ridica usor si o aseaza pe masa din mijlocul camerei. Picioarele ei atarna. Respiratia ei e sacadata. Pielea i se infioara.

El ii desface incet nasturii camasii. Niciun gest brusc. Doar rabdare. Cand ramane goala, o priveste in tacere. Ea nu se acopera. Se deschide si mai mult. Cu ochii.

El se apleaca si o saruta pe clavicula, pe stern, intre sani. Apoi mai jos. O atinge cu buzele, nu cu mainile. Doar gura. Fiecare sarut e o promisiune implinita. Ea geme incet. Inchide ochii. Se arcuieste. Nu spune niciun cuvant. Nu e nevoie.

El isi deschide pantalonii. Se apropie de ea. Se lipeste. Intra incet. Fara graba. Fara sunet. Doar respiratia lor si ploaia. Se misca in acelasi ritm cu jazzul. Adanc. Constant. Apasat. Ea ii cuprinde gatul, isi lipeste fruntea de a lui. Privirea fixa. Lacrimi de placere. Sau de altceva. Nici ei nu stiu.

El vine primul. Cu ochii in ai ei. Respiratia taioasa. Ea imediat dupa, tremurand, cu tot corpul, fara sa tipe. Doar cu o lacrima care ii cade pe buza.

Tacere. El o ia in brate si o duce la dus. Apa calda. Piele pe piele. Saruturi pe omoplati. Lumina se stinge incet.