Umbra dintre noi
Lumina era slaba, filtrata printr-o perdea grea care pastra camera intr-un amurg continuu. El statea in picioare, aproape de usa, privind-o. Nu cu nerabdare, si cu o atentie care semana cu foamea tinuta sub control.
Ea era asezata pe marginea patului, cu umerii goi si parul cazand dezordonat pe spate. Nu se grabea sa spuna nimic. Tacerea dintre ei era plina, aproape densa.
— Te gandesti prea mult, a spus ea.
— Incerc sa nu ma grabesc.
A facut un pas spre ea. Apoi inca unul. Fiecare miscare era lenta, calculata, ca si cum ar fi vrut sa prelungeasca inevitabilul. S-a asezat in fata ei si i-a prins genunchii intre palme. Caldura pielii ei i-a trecut direct prin sange. Ea si-a ridicat privirea. Ochii ei aveau ceva provocator, dar si o urma de vulnerabilitate pe care nu o arata oricui.
El si-a apropiat buzele de clavicula ei. Nu a sarutat imediat. A lasat respiratia sa o atinga prima data. Ea a tresarit usor.
— Esti crud, a murmurat.
— Doar atent.
Sarutul a venit abia dupa aceea. Lent. Apasat. A coborat pe pielea ei cu rabdare, ca si cum ar fi citit un text scris doar pentru el. Mana ei s-a strecurat in parul lui, tragandu-l mai aproape. Nu era o invitatie timida. Era o cerere clara. Trupurile lor s-au apropiat pana cand nu a mai ramas spatiu intre ele.
El a impins-o usor pe spate, fara graba. Ea l-a urmat, increzatoare. Pielea lor s-a intalnit complet, iar caldura a devenit aproape insuportabila. Nu era violenta. Era intensitate pura, concentrata. Miscarea a inceput lent, cu pauze scurte in care se priveau direct, de parca voiau sa confirme ca totul este real.
Respiratiile s-au amestecat. Degetele lui au urmarit conturul soldurilor ei. Ea i-a raspuns cu un arc al spatelui, oferindu-se fara ezitare. Cand dorinta a ajuns la limita, nu au mai incercat sa o controleze. A fost un moment scurt si vast in acelasi timp. Un abandon total, fara cuvinte.
Dupa, au ramas lipiti unul de altul. Transpiratia se racea lent pe piele. Inca se tineau strans, ca si cum desprinderea ar fi fost o forma de pierdere. Ea i-a atins obrazul cu varful degetelor.
— Ce o sa se intample maine?
El a privit tavanul pentru o clipa, apoi a coborat ochii spre ea. — Maine o sa fie maine. Dar noaptea asta e a noastra.
Si in camera aceea, intre umbre si respiratii grele, asta a fost suficient.